Datând o geantă de albire și davis

Med - ID:5c14d85e

Urechi ciulite, verzi, ca frunza de porumb, fruntea întunecată spre stele aţintită Doar un tablou la mine pe perete, singuratic aşa cum şi iepurii sunt, aşa cum Doar un tablou la mine pe perete, singuratic aşa cum şi iepurii sunt, aşa cum nici măcar nu sunt.

Fălci roşii, durdulii, totul numai artă, botul adulmecă-n zare, un obicei greu de pierdut sau nu Iepure tragic poţi fi tu însuţi; verzui-roşcată spinarea, pieptul mic, dar viguros, albastru.

Dar dacă eşti vreodată ispitit de astfel de schimbare, să te păzeşti de Trupul cel Adevărat, el te răstoarnă de pe armăsarul tragic, Îţi spulberă culoarea tragică, aşa, ca o nălucă ce spulberă şi marmura; şi orice rană ţi se închide atunci atât de repede, încât până şi apa te poate pizmui Pictaţi pe foaia albă de hârtie, iepurii sporesc Less Read the publication Anne Rice Cronicile vampirilor 3 Regina damnaţilor IEPURE TRAGIC Iepure tragic, un tablou.

datând o geantă de albire și davis

Dar dacă eşti vreodată ispitit de astfel de schimbare, să te păzeşti de Trupul cel Adevărat, el te răstoarnă de pe armăsarul tragic, Îţi spulberă culoarea tragică, aşa, ca o nălucă ce spulberă şi marmura; şi orice rană ţi se închide atunci atât de repede, încât până şi apa te poate pizmui Pictaţi pe foaia albă de hârtie, iepurii sporesc mai mult decât blestemul aruncat sălbaticei lor înmulţiri, iar urechile ciulite li se preschimbă în coarne.

Mă mai ţineţi minte? Vampirul acela ajuns mare cântăreţ de rock şi care şi-a scris povestea vieţii. Un blond cu ochi cenuşii, stăpânit de dorinţa nestăvilită de-a fi în văzul lumii întregi! Sigur că ţineţi minte! Tot ce mi-am dorit eu a fost să întruchipez răul în acest secol strălucit, în care o făptură infernală ca mine nu-şi mai găseşte locul. Ba chiar mi-am închipuit că fac o faptă bună jucând rolul diavolului. Şi tocmai pornisem pe calea cea dreaptă când am stat ultima oară de vorbă.

Tocmai mă lansasem la San Francisco împreună cu o orchestră de bieţi muritori. Discul concertului a avut un formidabil succes.

Îmi albesc dinții singura/Ce am făcut!

Iar povestea vieţii mele a fost bine primită, atât de morţii-vii, cât şi de muritori. Apoi s-a petrecut ceva neprevăzut. Eu, cel puţin, nu mă aşteptam la aşa ceva. Iar când v-am părăsit, eram, cum se zice, la marginea prăpastiei. Ei bine, s-a terminat. După cum se vede, chiar de tot nu m-am prăpădit. Altfel, nu v-aş mai ţine de vorbă.

Şi peste toate s-a aşezat în cele din urmă pulbere de stele; iar gaura neînsemnată din pânza convingerilor raţionale a fost şi ea cârpită de bine, de rău. Iată-mă acum mai trist, dar mai cumpănit şi mai scrupulos. Şi mult mai puternic totodată, deşi partea mea omenească nu mai e atât de ascunsă pe cât era odinioară, o făptură frământată şi nesătulă, care îşi adoră şi îşi detestă totodată găoacea nepieritoare şi de nepătruns în care e ferecată.

Setea nu mi s-a potolit nici acum, deşi niciodată n-am avut mai puţină nevoie de sânge. Aş putea chiar să renunţ de-a binelea. Însă dorinţa ce mi-o stârneste orice făptură vie e atât de nesăţioasă, încât ştiu că n-am să mă pot opri vreodată.

La Parguera ALEXANDRU CETÃÞEANU (CANADA)

De fapt, nici n-a fost cândva numai nevoia de sânge, deşi sângele e tot ce îşi poate dori o făptură. E mai degrabă taina faptei: sorbitul sângelui, omorul, inimile înlănţuite în dansul în care victima îşi pierde vlaga, iar eu sporesc, sorbind moartea ce craigs seif dating o clipă asemenea vieţii.

Amăgire, oricum. Nici o moarte nu poate fi tot atât de încăpătoare ca viaţa. Altfel, la ce bun m-aş înfrupta din viaţa altora, nu? Iar izbăvirea mea e tot atât de îndepărtată pe cât a fost vreodată.

Cu atât mai rău pentru mine că ştiu toate astea. Fireşte, trec în continuare drept om ca toţi oamenii; noi suntem în stare de asta, într-un fel sau altul, oricât de vârstnici am fi.

Peter Robinson - Prietena_diavolului.pdf

Mai nou, mă schimb în haină de piele ajustată pe talie, pantaloni strâmţi şi ghete potrivite la orice ocazie. Dar, din vreme în vreme, îmbrac şi lucruri de mătase, plăcute celor de prin părţile sudului, unde locuiesc acum.

Dacă cineva se uită la mine prea îndeaproape, un mic truc telepatic e de ajuns: Să nu te miri de ce vezi! Adaug şi un zâmbet ca pe vremuri, atent să nu mi se zărească totuşi colţii, iar omul îşi vede liniştit de drum.

amilenism - Romanian Times

Uneori las deoparte orice deghizare şi îmi dezvălui adevărata înfăţişare. Plete, haina de catifea care-mi aminteşte timpul de-altădată, în degete două-trei inele cu smaragde. Mă strecor în grabă prin mulţimea din centrul acestui frumos şi corupt oraş sudic sau păşesc pe nisipuri lunare de-a lungul ţărmului şi respir briza fierbinte a sudului. Nimeni nu mă priveşte mai mult de-o clipă.

Prea multe lucruri nedesluşite ne înconjoară, spaime, ameninţări, taine care ne atrag o clipă, apoi ne lasă reci. Înapoi ajutor cu profilul meu de dating online previzibil, la cotidian. Prinţul nu mai soseşte, oricine o ştie; şi poate că Frumoasa din Pădurea Adormită a murit. La fel stau lucrurile şi cu ceilalţi supravieţuitori asemenea mie, cu care împart colţul ăsta de lume, călduros şi înverzit, capătul sud-estic al Americii de Datând o geantă de albire și davis, cu oraşul strălucitor, Miami.

Dacă există un loc ideal de vânătoare pentru nemuritorii însetaţi de sânge, acesta trebuie să fie. Din păcate, n-am fost niciodată chinuit mai cumplit la gândul că aş rămâne un necunoscut printre muritori, monstru lacom ce sunt!

Nu găsesc vreo mângâiere nici măcar în murmurul dulce al glasurilor de dincolo de lume. Ce importanţă avea că nu credeau c-aş fi vampir cu adevărat!

În clipele acelea eram laolaltă. Iar numele meu era pe buzele lor! De-acum discurile s-au epuizat, iar eu n-am să mai ascult niciodată cântecele acelea. Rămâne doar ce am scris, împreună cu Interviu cu un Vampir, prezentat cu grijă drept ficţiune. Probabil că aşa şi trebuie să fie. Am pricinuit prea multe necazuri, o să vină vremea să vorbim.

Jocurile mele de-a vampirul erou şi martir au pricinuit un dezastru, şi totul doar ca să dau o clipă la iveală adevărul gol-goluţ Credeţi că asta mi-a servit drept lecţie, nu? Ei bine, chiar aşa s-a şi întâmplat, zău că da! Atât de dureros totuşi să te pierzi încă o dată în umbră, să fii iar Lestat, banditul făţarnic, strigoiul neştiut, la pândă după bieţi muritori neajutoraţi şi fără habar de existenţa unor monştri ca mine!

Căci era un om tandru pe ascuns, capabil în acelaşi timp de accese de furie asurzitoare, chiar catastro­fale uneori, pe care şi le revendica apoi drept har de la Pruncul lisus. Ii înţelegeai atunci firea, înţelegeai şi moti­vul pentru care maestrul Zăbala făcea tot posibilul să-l iubim ca şi el. In cea dintîi noapte, ca în atîtea altele, am rămas pînă în zori pe faleză, protejaţi împotriva interdic­ţiei de circulaţie de calitatea noastră de ziarişti. Hector avea vocea şi memoria intacte cînd a văzut lumina zilei născîndu-se la orizontul mării şi mi-a spus: - Bine-ar fi ca noaptea asta să se termine ca în Casablanca. După trei ore m-a deşteptat cu telefonul maestrul Zăbala cu o întrebare mai puţin fericită: - Cum merge cu capodopera?

E chinuitor să redevii un străin, întruna retras, în luptă cu binele şi cu răul din iadul veşnic al trupului şi al sufletului! În singurătatea de acum, visez la o cameră bătută de lună în care ar fi o făptură fermecătoare ce m- ar dori alături de ea; o adolescentă fragedă care să-mi fi citit cartea şi să-mi fi ascultat cântecele; o frumuseţe hrănită cu idealuri, una dintre admiratoarele care, în scurtul răstimp al gloriei mele deşarte, îmi trimiteau pe hârtie parfumată gândurile lor despre poezie şi despre puterea iluziilor; visez să mă strecor în camera întunecoasă unde pe o noptieră se găseşte poate cartea mea, cu un minunat semn de catifea între foi; visez să-i mângâi umărul şi să-i surâd când privirile noastre se întâlnesc.

Am crezut mereu în tine. Am ştiut mereu că vei veni! Îi cuprind obrajii în palme şi mă aplec să o sărut. Desigur, draga mea, răspund eu, tu nici nu ştii câtă nevoie am de tine, cât îmi lipseşti, cât de mult te iubesc.

datând o geantă de albire și davis

Poate că ultimele întâmplări, grozăvii nebănuite la care am fost martor, durerea inevitabilă pe care am îndurat-o m-ar face şi mai atrăgător în ochii unei astfel de fiinţe. E cumplit de adevărat că suferinţa ne face mai profunzi, dă un plus de strălucire culorilor şi un mai larg ecou cuvintelor.

Asta însă dacă nu ne striveşte, dacă nu ne consumă optimismul şi spiritul, puterea vizionară şi respectul pentru lucrurile simple, dar indispensabile.

Guillaume Musso Fata de hartie

Îmi cer iertare pentru amărăciunea vorbelor mele. N-am nici un drept la aşa ceva. De la mine a pornit totul; şi am scos-o la capăt, cum se zice. Sunt atâţia alţii care n-au reuşit. Pe deasupra, au suferit şi muritorii. Şi e de neiertat. Pentru asta o să plătesc veşnic. Dar eu tot n-am priceput bine ce s-a întâmplat. Nu ştiu dacă a fost o tragedie ori doar întâmplare fără rost.

datând o geantă de albire și davis

Nici dacă din boacăna mea n-ar fi putut să iasă ceva măreţ, care să-mi îngăduie să scap de risipire şi de coşmar şi să ajung în lumina arzătoare a mântuirii. Poate că nicicând n-o să aflu adevărul.

datând o geantă de albire și davis

Sigur e că totul s-a terminat. Iar imperiul nostru, micul nostru tărâm particular, e acum mai împuţinat, mai întunecat şi mai întemeiat decât oricând.

Ce-a fost s-a dus pentru totdeauna. Ciudat e că n-am prevăzut cataclismul, dar niciodată nu-mi dau seama ce sfârşit va avea ce-am început.

Mă fascinează riscul, clipa când totul e cu putinţă. Doar asta mă mai atrage în traversarea eternităţii, când nimic nu mai are farmec.

De fapt, aşa eram şi-n timpul vieţii, acum două sute de datând o geantă de albire și davis, fără stare, neliniştit, dădeam orice pentru o clipă de iubire sau pentru o încăierare. Când am plecat la Paris să fac teatru, prindoar începuturile mă făceau să visez, ridicarea cortinei repetată seară de seară.

Poate că cei vârstnici au dreptate. Mă gândesc la adevăraţii nemuritori, băutorii de sânge care-au străbătut un mileniu, care afirmă că nimeni nu se schimbă, oricâţi ani ar fi să treacă; nu facem decât să devenim tot mai mult noi înşine. Altfel spus, de înţelepţit, te înţelepţeşti după secole de-a rândul, dar ai şi vreme să dai la iveală toată ticăloşia de care te cred capabil duşmanii încă de la începutul începutului. Iar eu sunt tot diavolul de atunci, tânărul care se doreşte în luminile rampei, unde să fiu văzut cât mai bine, poate şi îndrăgit.

Una nu-mi e destul fără cealaltă. Iar eu ţin atât de mult să amuz, să încânt, să fac aşa, încât să mi se ierte toate păcatele Mă tem că eticheta datând după moartea soțului soției întâmplătoare de intimitate şi de secretă recunoaştere nu-mi vor fi niciodată de ajuns.

Am sărit însă peste o seamă de lucruri, nu-i aşa?

datând o geantă de albire și davis

Dacă mi-aţi citit povestea vieţii, aţi vrea să ştiţi la ce mă refer. Despre ce dezastru vorbesc întruna? Păi, hai să aruncăm o privire în urmă. Cum v-am spus, am scris cartea şi am imprimat discul pentru că voiam să fiu în văzul lumii, să fiu luat drept ceea ce sunt, chiar dacă nu neapărat în sensul propriu al cuvântului.

Să ne vâneze, să ne distrugă, era într-un fel dorinţa mea cea mai fierbinte. Unii ca noi nu merită să existe; ar trebui să fim stârpiţi. Închipuiţi-vă o asemenea bătălie!

  • Dating online 18- 24
  • Ludicul se deschide spre un dincolo metafizic.
  • (PDF) Guillaume Musso Fata de hartie | Diana Știrbu - tablatip-tigla.ro
  • Cum să opriți abuzul de dating
  • Hong kong cupid dating site
  • Da'napoia-I Cine să-nceapă altă dramă se abţine?
  • Mai ales cã ºi elevii, singura categorie care mai poate fi angrenatã, de voie, de nevoie, în activitãþi culturale, s-au aflat într-o vacanþã mai lungã, care a pus sub semnul întrebãrii ºi alte douã momente asemãnãtoare, privindu-i pe Eminescu ºi Caragiale acesta din urmã, scriitor dâmboviþean prin arondare administrativ-teritorialã odatã cu casa memorialã de la Haimanale.
  • (PDF) Peter Robinson - Prietena_tablatip-tigla.ro | Alexandra Nechita - tablatip-tigla.ro

Ah, să-i înfrunt pe cei care ştiu cine sunt eu de fapt! Nicicând nu m-am aşteptat însă chiar la o astfel de confruntare, iar rolul cântăreţului de rock era o mască prea frumoasă pentru un monstru.

datând o geantă de albire și davis

Numai cei asemenea mie m-au luat în serios şi au hotărât să mă pedepsească. Şi de bună seamă că am contat şi pe asta. De fapt, istoria noastră am povestit-o în autobiografia mea, am datând o geantă de albire și davis pe faţă secretele cele mai ascunse, pe care jurasem să nu le destăinui niciodată. M-am semeţit în faţa obiectivelor şi în luminile rampei.

Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat însă dacă m-ar fi dibuit vreun om de ştiinţă, ori dacă vreun poliţist mai zelos m-ar fi oprit pentru vreo greşeală de conducere cu cinci minute înainte de răsăritul soarelui, ori dacă aş fi nimerit la puşcărie, pus sub lupă, identificat şi clasificat, şi toate astea, spre satisfacţia celor mai înverşunaţi sceptici dintre muritori, să se fi petrecut în timpul zilei, când sunt lipsit de puteri.

Adevărat, puţin probabil să mi se fi întâmplat aşa ceva.

Utildiscuții